Din punct de vedere etimologic, numele gin este o forma prescurtata a cuvantului englez mai vechi genever, inrudit cu genièvre, cuvant de origine franceza si cuvântul de origine olandeza jenever. Toate acestea derivă din juniperus, denumirea ienupărului in limba latina.

Din punct de vedere istoric, termenul „Dry Gin” a aparut odata cu distilarea continua (Coffey still) in 1832, imediat dupa perioada “Gin Craze” (perioada de la inceputul secolului 18 in care consumul de gin a explodat, in special la Londra) . Numit dupa unul dintre cei care l-au patentat si brevetat, irlandezul Aeneas Coffey, Coffey Still a fost primul aparat comercializat cu distilare continua care oferea o imbunatatire a alambicului traditional. Spre deosebire de alambicuri, care erau operate in loturi, coloanele Coffey puteau fi operate in mod continuu, prin introducerea amestecului preincalzit in timp ce coloanele fractionale continuau sa opereze. Acest lucru le-a facut sa functioneze mai ieftin, deoarece aveau nevoie de mai putin combustibil, chiar daca produceau un flux continuu și rapid de distilat.

Inainte de aceasta, ginul era produs destul de rudimentar si de o calitate slaba astfel incat era necesara mixarea lui cu o multime de plante cu proprietati aromatice de indulcire (cum ar fi radacina de lemn dulce) si, uneori, chiar si zahar sau miere adaugate dupa distilare pentru a il face mai placut de consumat. Odată ce Coffey a revolutionat procesul de distilare creand o bautura alcoolica spirtoasa mult mai pura, mai neutra si de o calitate mai buna, ginul neindulcit a inceput sa castige popularitate si a devenit cunoscut sub numele de „Dry Gin”. Deoarece majoritatea producatorilor de dry gin au avut sediul în Londra, produsele au fost uneori denumite „London Dry Gin”.

Din punct de vedere istoric, termenul London Dry Gin a fost o denumire asociata controlului calitatii si nu a categoriei de aroma sau reteta. In trecut, deoarece majoritatea producatorilor de dry gin aveau sediul in Londra, produsele erau denumite uneori „London Dry Gin”. Astăzi, termenul London Dry Gin desemneaza procesul de productie al ginului și nu face referiri la locul productiei; de asemenea este o reteta care trebuie sa fie realizata in conformitate cu o serie de reglementari UE puse in aplicare din februarie 2008.

Conform acestor reglementări, London gin este un tip de gin distilat:

• produs exclusiv din alcool etilic de origine agricola, a carui aroma se obține exclusiv prin distilarea alcoolului etilic de origine agricola in alambicuri traditionale, in prezenta tuturor materiilor prime vegetale naturale utilizate;
• Al carui distilat rezultat contine cel puțin 70% alcool in volum.
• Se mai poate adauga alcool etilic de origine agricola daca respecta unele caracteristici specifice.
• Nu contine un adaos de indulcitori mai mare de 0,1 grame de zahar per litru de produs finit (exprimat in zahar invertit) si nici coloranti.
• Nu contine alte ingrediente adaugate decat apa
• Concentratia alcoolica minima in volum a London gin-ului este de 37,5%.
• Termenul “London gin” poate fi completat cu termenul „dry” sau poate include acest termen.
• Kingsbury respecta definitia unui London Dry gin