Odata, cand mi s-a oferit un pahar de vin, am fost tentat sa refuz, dat fiind ca nu obisnuiam sa beau vin. Sesizandu-mi ezitarea, gazda, mi-a spus intr-o doara: “Fiecare pahar de vin spune o poveste.” Aceasta afirmatie m-a facut sa ma razgandesc, gata fiind oricand sa ascult o poveste ( nu suntem toti asa, in cele din urma?). Si chiar mi-a fost dat sa ascult o poveste, de fiecare data alta si de cele mai multe ori placuta, nu numai datorita anturajului sau a mancarii care o insotea , dar si datorita principiilor naturale care impletite cu dragostea oamenilor au creat elixirul magic.

Am invatat sa imbratisez experienta degustarii cu toate simturile, apreciind culoarea (o reala etalare de pietre pretioase, de la citrin , la chihlimbar si rubine), aroma ( variind de la iarba si flori, la fructe si bunatati culinare, si e un iubitor de ciocolata care va vorbeste) si in sfarsit, gustul, care este intotdeauna o calatorie personala. Mergand in profunzime, am inteles lungul drum pe care il parcurge vinul pana sa umple un pahar si i-am vazut pe cei care au contribuit sa faca acest lucru posibil. Am vazut soarele, vantul, ploaia si pamantul bogat care au contribuit sa hraneasca strugurii.

Am vazut cum natura ii poate transforma pe acesti binefacatori in inamici : seceta, inghetul, daunatorii dar i-am vazut si pe oamenii care ii combat, eroi nestiuti ai vietii de fiecare zi. Am vazut mainile grijulii ale celor care ingrijesc plantele, culeg recolta si o transforma in ceva nou, diferit de cele anterioare, avand in urma o lunga poveste. Asta m-a convins ca vreau sa imi spun propriile povesti, colorate, parfumate si savuroase. Oportunitatea s-a ivit cand rataceam pe dealurile blande, bogate si pline de istorie ale Vaii Scheilor. Acolo era un taram locuit de oameni, cunoscuti sau anonimi, care au inteles puterea povestii pe care o poate spune vinul. Iata-ma aici, alaturandu-ma lor in efortul de a-ti aduce placerea si un strop de fericire. Asculta-ne povestile…