Pietroasele este un areal încărcat de istorie, de legendă, de mister, celebră în România – și nu numai – pentru o comoară reală, cunoscută sub numele “Cloșca cu puii de aur”, dar și pentru vinurile sale.

Pe teritoriul podgoriei de la Pietroasa, s-au găsit mărturii arheologice care probează că viticultura și vinificația au un trecut istoric îndepărtat.

Ținând seama de condițiile de maximă favorabilitate a culturii viței de vie, în anul 376 e.n. – când regele vizigot Athanaric a ascuns comoara „Cloșca cu puii de aur” la Pietroasa, un alt tezaur – viile – erau prezente pe dealurile insorite din zona, unde au continuat să își creeze un excelent renume.

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa – filială a U.S.A.M.V. București din anul 2005, renumit centru viticol, face parte, teritorial, din podgoria Dealu Mare, dar, se deosebește net de restul podgoriei prin condițiile de climă și sol și prin calitatea vinurilor.

Staţiunea de Cercetare Pietroasa a fost înfiinţată în anul 1893, după atacul dezastruos al filoxerei şi a fost prima unitate de acest fel din România.

Înfiinţată ca „Pepiniera Pietroasa”, a îndeplinit rolul de „vie model şi experimentală pentru cultura viţei de vie şi fabricarea vinului” fiind amplasată în mijlocul uneia din cele mai mari podgorii ale ţării – Dealu Mare.

De aici au radiat continuu soluţii şi metode noi de producere a materialului săditor viticol, de alegere a soiurilor, de înfiinţare a plantaţiilor, de cultivare a viilor, preluate cu multă încredere de viticultori.

Între anii 1893-1895, la Pietroasa s-a înființat, pe suprafața de 10 ha, o colecție de 737 de soiuri cu viță de vie pentru struguri de masă și vin, aduse de pe toate continentele.

Începând cu 1894 a intrat în funcțiune școala de altoitori din cadrul Pepinierei Pietroasa.

În anul 1924, a fost înființată Stațiunea Viticolă și Oenologica Pietroasa instituție cu caracter științific și de propagandă, menită a intreprinde cercetări pentru rezolvarea problemelor ridicate de viticultură din zonă. În cadrul unității a fost înființată o școală de ucenici agricoli pentru formarea de viticultori practicieni, iar în 1932 a fost creată prima şcoală specială de pivniceri din ţară.

În anul 1928 Stațiunea viticolă și oenologică a preluat denumirea de „Via Experimentală Pietroasa”.

„Via Experimentală Pietroasa”, a fost prima unitate viticolă din țară în care au fost organizate experiențe sistematice privind comportarea soiurilor de viță de vie roditoare și de portaltoi, aplicarea tăierilor în uscat, prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor.

Profesorul Gherasim Constantinescu, unul din primii conducători ai acestei unități, afirma: „Pietroasa se poate considera, fără tăgadă, ca fiind leagănul științei viticole românești. Menirea ei a fost să redea viața podgoriilor și să fructifice eforturile delenilor valorificând prin plantații de vii dealurile subcarpatice pe care vița de vie le ocupă de milenii, având întâietate față de toate plantele de cultură”.

În anul 1958 Via Experimentală Pietroasa devine Stațiunea Experimentală Viticolă Pietroasa.

Primele plantaţii experimentale şi de încercare cu distanţe mari şi forme înalte de conducere, care au stat la baza conceptului de viticultură intensivă promovat în ţară începând din anii 1960 – 1970 au fost înființate la Pietroasa.

În 1972 a devenit una dintre stațiunile Institutului de Cercetări Horti-Viticole, apoi ale Institutului de Viticultură și Vinificație de la Valea Călugărească, iar în anul 2005 reintră în subordonarea Universității de Stiinte Agricole și Medicină Veterinară – București, ca filială a acesteia.

Suprafaţa statiunii s-a diminuat ca urmare a retrocedarilor efectuate, de la 512 ha în 2003 la 203,38 ha în anul 2014.

Un alt moment important în istoria stațiunii a avut loc în anul 2019, când Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa s-a unit cu Pepiniera Istrița și au format astfel: Staţiunea Didactică de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Pomicultură Pietroasa – Istrița.

Pietroasa, un loc binecuvântat de Dumnezeu, o dată pentru istoria sa şi a doua oară pentru vinurile sale, pare să aibă destinul unei comori: aşteaptă răbdătoare să fie descoperită şi redescoperită de fiecare dintre noi.