Caracterul tradiţional al culturii viţei de vie în acest teritoriu este dovedit istoric prin descoperirile arheologice care atestă existenţa plantaţiilor de viţă de vie încă din anii 1000 – 700 î.e.n.

Pe vremea geto-dacilor, cultura viţei de vie era atât de extinsă încât vinul produs depăşea cu mult nevoile proprii de consum, constituind unul din principalele produse de schimb cu popoarele vecine, mai ales cu grecii.

Scenele de pe columna lui Traian precum şi medalia bătută de romani după cucerirea Daciei intitulată Dacia Felix, care înfăţişează o femeie așezată pe o stâncă căreia doi copii îi oferă spice de grâu şi struguri, fac dovada de necontestat a gradului de dezvoltare a agriculturii în general şi a viticulturii în special.

Legenda spune că, lucrând la culesul viilor şi la prepararea vinului, degustând mai mult decât era îngăduit din bogăţia rodului, călugării ar fi exclamat “O rea viţă!” dând astfel numele localităţii OREVIŢA.